Să incepem cu o întrebare…Cum ar arăta un corp cu 4 dimensiuni? Pentru a ne imagina acest lucru, haideţi să facem un pas înapoi. De pildă, cum am vedea lumea tridimensională dacă am fi bidimensionali? Pentru asta, hai să concepem o poveste.
Suntem nişte omuleţi 2D pe o planetă de forma unei monede. În gândirea noastră din acest scenariu nici nu există conceptul unei a treia dimensiuni, poate doar in mintea unui savant nebun. Toate legile matematice si fizice se supun acestei reguli. Să zicem că, într-o zi, un astronaut solitar ar da de planeta noastră. Ce reacţie ar avea? Cel mai probabil, ar resimţi un şoc. Oricum, nu va putea înţelege cum de ne complacem in această situaţie, cum de nu incercăm să ne imaginăm că există şi alte fiinţe mai avansate ca noi. Din cauza diferenţei de dimensiune dintre noi şi astronaut, nu vom reuşi să interacţionăm. El ne vede, ne studiază, insă noi nu-i putem simţi prezenţa.
Astronautul se hotărăşte să ne ofere o şansă. Alege pe unul dintre noi, să zicem pe cel cu setea cea mai mare de cunoaştere, pe cel ce întrevede măcar ideea existenţei unei lumi superioare nouă, şi-l duce pe nava sa. Construieşte un dispozitiv cu ajutorul căruia savantul nostru capătă inca o dimensiune, a treia. Să ne imaginam acum reacţia lui. Pe lânga şocul iniţial, probabil va crede ca a înnebunit. Deoarece, în ciuda ideilor sale nebune, despre o lume superioară, incapacitatea de a asimila acest nou fenomen in care se află îl împiedică să conceapă faptul ca totul ar putea fi adevărat. Cel mai probabil, omul va dori să se intoarcă in lumea sa bidimensională. O dată ajuns acolo, va incerca să le explice şi celorlalţi întreaga întâmplare, însă va da peste un impediment: în conceptele ştiinţei lumii sale nu există noţiunea de a treia dimensiune. Tot ce mai rămâne de făcut este inventarea unei noi ştiinte, construite pe baza cunoştinţelor proaspăt dobândite. Aceeaşi problemă o avem şi noi – incapacitatea de a inţelege a patra dimensiune cu conceptele actuale.
*
Acesta a fost unul dintre subiectele discutate la atelierul de Ştiinţa Complexităţii din tabara Atlantykron, coordonat de domnul profesor Florin Munteanu, împreună cu domnul profesor Joel Castellanos de la universitatea din New Mexico (S.U.A.).Pornind de la ideea că fiecare dimensiune superioară este o scurtătură a celei imediat inferioare, putem să ne construim în minte propria lume, asa cum o vedem noi. Prin urmare vă las să vă jucaţi cu aceste notiuni si sa vedeţi ce se întamplă. Cine ştie, poate unul dintre noi va fi savantul ales pentru a vedea următoarea dimensiune.
